Les pays roumains entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes au début du XIXe siecle ("The Romanian Lands between Orient and Occident. The Danubian Principalities at the Beginning of the 19th Century"), Publications Orientalistes de France, 1989 Am aflat astfel că el făcea parte din niște echipe de oameni tineri dibaci, competenți și foarte inimoși care au putut să creeze o politică externă coerentă și foarte credibilă, deși în interior lucrurile nu stăteau extraordinar, așa cum știm.

Franţa i-a oferit însă laurii academici. Licenţa în istorie, la Sorbona, în 1937. Şi doctor în filosofie, la Paris, în 1972. He later worked as a diplomat, and decided to remain abroad. He left for Paris and was subsequently involved in advocacy of anti-communist political causes and the rallying of exiled intellectuals. Most of Djuvara's work concerns the history of Romania and that of the Romanian people, although he published significant works pertaining to the philosophy of history, particularly questioning the existence of what he called "truthful history". [15] Oare această viziune „maniheistă" a societăţii romaneşti la începutul veacului trecut să se apropie ea de adevăr (în măsura în care se poate vorbi de „adevăr" în istorie)? Să fi fost ţările noastre, până la primele semne ale influentei franceze, adâncite în beznele inculturii şi ale tiraniei moştenite dintr-un Ev Mediu prelungit de dominaţia otomană prin mijlocirea fanarioţilor? Iar tot ce este azi valabil la noi pe plan cultural, social, politic să se datoreze numai şi numai „influentei franceze asupra spiritului public în România"? Instinctiv mi se părea că realitatea era mai nuanţata si, după matură chibzuinţă, am hotărât să uit de observaţia ironică a lui Alphonse Dupront. Sandra Ecobescu: Nu știu dacă am făcut așa, dar relația cu trecutul meu a fost destul de complicată, chiar dacă tata a fost implicat în politica externă, deci fără nicio legătură cu ce se întâmpla în interior. Am avut o copilărie fără griji. Sigur că existau griji, dar erau de altă factură: era comunism, trebuia să avem grijă la ce vorbim, mama asculta Europa Liberă, Vocea Americii și nu aveam voie să deschidem gura despre asta, dar în general trăiam o copilărie fără griji.Comisarul de poliție îi spune mamei mele "Doamnă, ne cerem scuze, a fost o confuzie de nume, s-a lămurit acum, veniți mâine să vă luați pașapoartele, veniți, însă, dimineața, înainte de 9.00, că la 9.00 bolșevicii iau puterea!" Un înalt funcționar la Ministerul de intern rus, în 1917, știa că, a doua zi, bolșevicii iau puterea la ora cutare”, povestea Neagu Djuvara. Regarding Romanian history, Djuvara advocated continued and extensive research into what he believed was still unexplored territory. His views were often seen as undermining a Romanian national identity, mainly because of his expressing doubts on the scientific accuracy of most historic research done in Romania since the unification of 1918, and putting forward controversial hypotheses concerning the origin of the Romanians, such as advancing the theory that the vast majority of the nobility in the medieval states that made up the territory of modern-day Romania was of Cuman origin. [16] [17]

Iar în aceste principii cu care continuă povestea stau moștenirile oamenilor care au ajutat-o să-și găsească sensul și calea: părinții care au adus-o pe lume, Viorica și Alexandru Barciuc, care au pierit într-un accident aviatic, părinții adoptivi, Maria și Nicolae Ecobescu, dar și Neagu Djuvara sau Georgeta Filitti, care s-au alăturat proiectului ei.Parte a generaţiei Regelui Mihai, Neagu Djuvara a rămas, pentru cei care l-au cunoscut, un nobil elevat, conştient şi cerebral chiar şi dincolo de centenarul vieţii.